Problema Guvernelor Viitoare


Marea problema, pe doua-trei decenii de acum inainte, va fi transferul banilor dinspre tineri spre batrani. Cand un batran primeste acasa mizera sa renta lunara de supravietuire, stie ca acei bani vin dinspre tineri. Nu este imbecil. Psihologic, el incearca desigur, prin inserturi de mauvaise conscience, sa justifice tranferul, sa fantasmeze o compensatie (i-am muncit, am contribuit o viata pentru ei, mi se cuvin), pentru a reusi sa depaseasca disconfortul provenientei. Dar in cel mai mic moment de luciditate, acel batran stie dureros ca banii care i-au ajuns in acea luna pe masa provin de la tineri. Dupa cum la fel de bine stiu si acestia, in jurul locuintei batranului se vor afla totdeauna, nu la o distanta prea mare, care l-ar solicita, toate ghiseele si magazinele capabile sa recupereze rapid, maine, cea mai mare parte din suma remisa azi. Suntem intr-un decalaj generational, se repeta de ceva vreme ca imbatranirea populatiei e o "problema globala". Tinerii fac azi un singur copil. Parintii nostri provin din familii de 2-3, iar bunicii, de 4 sau 6. In plus, speranta de viata a crescut considerabil. Acest decalaj de populatii, cu precumpanirea celei imbatranite, (demografii il numesc tsunamiul argintiu, economistii, deficitul de forta de munca) e tot mai strivitor. Societatile occidentale au rezolvat partial problema, ani de zile, printr-un simplu, nerusinat si masiv import de tineri din tarile sarace. 

Constatand indicele de natalitate, au compensat rapid cu forta de munca de peste tot, cei care avusesera colonii, din colonii, pentru facilitatea limbii, ceilalti, din tarile sarace. Rapid, in Europa a aparut in cateva decenii o populatie de imigranti de circa 10-15%, in special in orasele mari, forta de munca oarba capabila sa acopere deficitul. De aici problemele de integrare, securitate si rasism vizibile in ultima vreme, etc. Noua populatie a echilibrat putin balanta, exact in momentul cand prezenta ei incepe sa deranjeze. Sa adaugam progresele stiintei medicale, alimentatia imbunatatita, cresterea cu aproximativ zece ani a sperantei de viata, datoria interna a statelor la cel mai mare nivel din istorie. Distorsiunea demografica e un blestem de o magnitudine noua. Orice guvern local, din Est, va fi nevoit sa opereze probabil acum, la randul lui, o agresiva politica imigrationista. Conteaza mai putin de unde vor face sa vina aceste populatii. Cum suntem relativ xenofobi si rasialisti cultural, vom evita probabil Africa, de unde transferul s-ar face mai facil. Optiunea unui sef politic inteligent va fi pesemne, in aceste decenii, Estul, Republica Moldova, Rusia-Ucraina, Caucazul, poate Orientul Mijlociu, India si China. In majoritate albi de cultura eurasiatica, in parte cunoscatori ai limbii, fara mari probleme de insertie, aceste contingente de nou-veniti vor trebui sa apara destul de curand. 

Un guvern abil va arunca de pe acum nada, facilitand masiv politicile de imigrare, lucru relativ dificil de facut sub nasul Europei (negocieri noi), pentru ca, in cinci ani cel tarziu, sute de mii de tineri, forta de munca proaspata, sa intre intr-un fel sau altul aici. Cei care au plecat de la noi in Vest nu se mai intorc, iar sumele trimise de ei diminueaza, transferul e oricum in favoarea Vestului, trebuie sa-i socotim pierduti. Nou-venitii muncesc mai mult si pe bani mai putini, ceea ce va distruge achizitiile sociale ale autohtonilor, ca atare, vor fi pentru imigratie, guvernele, patronatul, mass-media, societatea civila corecta politic, impotriva sunt sindicatele si partidele etniciste, care vor forma aliante extrema stanga-extrema dreapta bizare. Ne aflam in aceeasi situatie ca Franta anilor ’90. Aceasta descoperea stupefiata ca are imigranti la a doua generatie care îi domina strazile si ii impun cutumele. Dar e dezarmant de simplu: cand iti lipseste populatie activa, solutia evidenta este sa o iei de undeva. E cazul sa ne uitam un pic in jur, anii acestia. Viitorul anunta probabil mai putine mutre de autohtoni pe strazile noastre. Lucrul va spori desigur retorica nationalista, rasismul, problemele de siguranta etc. Dar e fata realista a viitorului. Datoria publica trebuie diminuata, iar cineva trebuie sa opereze in continuare transferul banilor dinspre tineri spre batrani. Insertul masiv de populatie trebuie gandit la fel ca o strategie de razboi, cu stat major, planuri, termene si etape, ca o directie statala cu executanti interschimbabili (nu conteaza deloc pentru Est, cine va forma guverne in urmatorii 30 de ani), sau vom aluneca rapid. Omul politic care face repede asta, azi, e un tip care a priceput.