Calatorul


Calatorul calatoreste mereu singur, adulmecând tot ce prinde si scuipând tot ce adulmeca. Singur fiind, este întotdeauna victorios, glorios, pentru ca învingatorul este întotdeauna singur, dupa cum mi s-a confirmat acum ceva vreme. Dar calatorul îsi trebuie gara, caci daca trece prin viata singur, trece degeaba, daca nu îl asculta cineva în fuga lui speriata si fara ordine, în fuga lui rebela si neînteleasca, daca nu e cineva care sa-l asculte, calatorul gândeste, deci exista, degeaba. Si daca-i trece viata printre unghii, îi trece dumnezeul. Calatorul plânge mereu si se bucura mereu. Dar nu plânge de fericire - Însemnari tusite pe timp de ploaie.