Oameni Draguti


Ieri am avut o discutie oarecum neplacuta cu Dragos despre Cristian. Si nu stiu ce a fost in capul meu. Nimeni nu l-ar putea readuce cu picioarele pe pamant. Asta nu se va intampla decat atunci cand isi va lua un gratios sut in fund. Oricum, discutia aia a fost suficient incat sa-mi doresc sa nu-l mai vad in veci. Asa ca azi mi-am inchis pur si simplu telefonul. Eram hotarata sa imi petrec toata viata bosumflata sub patura. Am hibernat toata ziua sperand ca cearcanele sa dispara (fara succes). Pana am auzit pe cineva sunand la usa. Erau ei. Si nu stiu... M-a facut fericita gestul lor. Chiar a contat daca sunt acolo sau nu. Si nimanui nu i-a mai pasat pana acum. Sunt foarte draguti cu totii. Si acum nu mai sunt suparata. Nu datorita lui Dragos, in orice caz nici nu le-am spus... Poate ar fi trebuit s-o fac. Oricum cred ca m-am atasat de ei si nu as putea sa ii ignor pur si simplu si sa ma prefac ca nu exista pentru un simplu idiot (sau doi idioti).